Eu, cea a nimănui...

Eu, cea a nimănui...
Îmi aparţin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine şi nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu ştiu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deşi o fac mereu
Căci viaţa asta-i scurtă şi sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Şi nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu ştiu de unde vin şi nu voi şti vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ţi-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă răneşti prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi şi noroi?

Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Şi-n clipa cea din urmă, să uiţi c-am existat,
Aşa cum ştii că totul are un loc al lui
În viaţa asta care pe toţi ne-a acceptat...

Mariana Eftimie Kabbout
[ Ajouter un commentaire ] [ Aucun commentaire ]

# Posté le samedi 14 novembre 2009 14:00

Modifié le samedi 14 novembre 2009 14:19

4 in the morning

4 in the morning
N-am somn. Credeam ca weekend-ul asta voi recupera noptile nedormite, insa pur si simplu nu mi-e somn. M-am gandit sa povestesc ce-am mai facut zilele trecute.
Hmm... De Sf. Mihail si Gavril am fost la un party intre fete, unde le-am sarbatorit pe Gabriela si pe Gratiela (o cheama si Mihaela). A fost o noapte frumoasa... cu siguranta imi voi aminti peste ani de noaptea aceea petrecuta cu aproape jumatate din clasa a 11-a A din Pedagogic.
Sambata, la cateva ore dupa ce o mâţa neagra imi trecuse calea exact in cimitir, am facut accident cu Alexandra si prietenul ei... M-am lovit si am avut o vanataie pe faţă, pe partea stanga, dar sunt intreaga. Oricat de mult si-ar dori anumite persoane sa scape de mine, asta nu se va intampla prea usor ^^!
Acum vreo doua zile mi s-a pus pata sa-mi fac parul roz si asta am facut... pana acum era negru cu mov, acum este negru cu roz. A fost o saptamana ciudata, obositoare, cu nopti in care adormeam la 4 si la 5 (in timpul saptamanii ma trezesc la 6, iar ziua nu pot sa dorm), cu teste, cu note... Dar sunt OK! Antidepresivele mi-au devenit cele mai bune prietene.
Eu stiu ca maine e o zi,
Eu stiu ca, oricum, ce va fi va fi,
Eu stiu sa cred si raul sa-l alung...
Eu rad cand imi vine sa plang...
Merg in pat. Chiar daca nu mi-e somn, trebuie sa adorm. Muzica ma ajuta de fiecare data... imi pun castile pe urechi si dupa 2-3 melodii ma fura somnul. Bye-bye

P.S.: Stiu ca pisica neagra nu are treaba cu accidentul meu, insa nu vreau sa cobor la nivelul persoanelor care obisnuiesc sa blesteme pe oricine, oricand, si care acuza pe altii pentru blestem, la o simpla durere de cap :). Nu cred ca am blestemat vreodata pe cineva. Nici macar nu stiu cum se procedeaza. Insa de data asta chiar nu-mi pasa de tine, sau de oricare alt lucru ce are legatura cu tine. Si stii de ce? Pentru ca esti un "nimic"! Iar daca nu-ti place varianta mea, atunci aminteste-ti cum te-a numit profesoara ta de lb. franceza, cand eram impreuna la Bran, in septembrie 2008 ^^

# Posté le vendredi 13 novembre 2009 21:31

Haha Hehe Haha Ho!

Well, uite ca mai trec si pe-aici... De mult timp voiam sa revin, ba chiar sa scriu zilnic, insa nu prea am avut timp si am tot amanat...
O seara frumoasa de toamna, dupa o zi la fel de frumoasa... singurul lucru care m-a deranjat astazi a fost temperatura foarte scazuta. Sa povestesc ce-am mai facut in ultima perioada de timp, sau sa vorbesc doar despre ceea ce am facut astazi? Aleg a doua varianta, dar poate voi raspunde si la prima intr-un alt post. Am adormit "aseara" in jurul orei 3:00, dupa ce mi-am terminat tema la engleza si am purtat o discutie prin sms despre vampiri si luna plina cu Geanina, colega si prietena mea. M-am trezit la 6, ca de obicei, am mers la liceu si m-am asezat intre Gratiela si Cristina (in randul patru banca de la geam, e un crampei din viata mea :X). Am ascultat povestile neinteresante ale dirigai, am dat testul la geografie, apoi am avut engleza <3, economie, "sport" in clasa ascultand muzica (din cauza problemelor la inima n-am voie sa depun efort fizic o perioada), literatura pentru copii, ora in care am ras cu lacrimi... In fine, orele au trecut, iar eu am plecat cu fetele spre Sasha, sa ne incalzim cu o cafea. Pana aici nimic deosebit. Insa de data aceasta, nu am mers doar cu Gratiela si Cristina, ci si cu Alex, un prieten pe care l-am vazut pentru prima data, dupa cateva convorbiri pe messenger.
Am vorbit mult, ne-am cunoscut mai bine, iar timpul a zburat atat de repede incat am pierdut si autobuzul de la 15:30, dar si cel de la 16:00. In timp ce-mi savuram cafeaua, prinsa intr-o discutie interesanta cu noul prieten, am avut ciudatul sentiment ca cineva ma priveste. Intradevar, undeva in spatele lui Alex, se afla o persoana ce ma privea fix, incercand parca sa atraga atentia aspura sa.
Mi-am dat seama ca nu-i pentru prima data cand vad privirea aceea falsa, ci era o persoana pe care o cunosteam, pe care am considerat-o chiar prietena la un moment dat. Nu cred ca am mai vazut-o de un an si ceva, dar nu i-am acordat nici o importanta, continuandu-mi discutia mult mai interesanta decat aceasta persoana ce face parte din trecut. Nici macar n-am mai privit-o, insa fiind undeva in spatele persoanei cu care eu purtam o conversatie, aceasta a crezut ca tot timpul am analizat-o, vorbind, evident, despre ea =)). (Orice alt subiect ar fi fost mult mai interesant!)
De asemenea, atunci cand Alex a trebuit sa coboare doua minute, mi-am intrebat, firesc, perietenele, ce parere si-au facut despre el. Ea probabil a observat momentul acesta si a tras din nou concluzia: o barfeam pe ea! :))) Ma scuzi "pissy", probabil m-ai asteptat sa vin sa-ti cer un autograf, daca tot te consideri atat de importanta, sau sa facem o fotografie impreuna. Te dezamagesc, nici macar nu aveam aparatul foto cu mine (cum sa fotografiez cu telefonul o asemenea personalitate?!), iar pixul meu mov ar fi refuzat cu siguranta sa scrie, l-ai fi intoxicat cu fiţe.
Mi-am intors privirea catre ea doar cand a trecut pe langa masa mea, incercand sa-mi dau seama de unde vine zgomotul acela stresant. Am inteles, era produs de tocurile ei negre, dar m-au durut ochii vazand cat de bine se potriveau acestea cu geanta roz, lucioasa. Culmea este ca una dintre prietenele mele chiar mi-a atras atentia, mai tarziu, aspura faptului ca "era cineva acolo, in spate, care se uita urat la noi" si m-a intrebat daca te cunosc, spunandu-mi ca "era o tipa cu parul lung si cu ochelari". :)
Sunt rautacioasa? Nu, draga mea. Sunt doar sincera si poate prea directa. Oricum, n-as fi scris postul asta daca nu citeam, cu un singur click pe statusul tau, asta:
"Oricine are dreptul sa fie prost, dar unii abuzeaza de acest privilegiu..
Posted noiembrie 3, 2009
Acum ceva timp ma imprietenisem cu o tipa care, dupa parerea mea, era foarte simpatica si de treaba.
Ma rog..pe parcurs am realizat k nu era deloc cum parea. Asa..sa va spun cum am cunoscut`o. Anul trecut a venit in oras un grup de elevi francezi, care au fost cazati acasa la elevi romani. Si eu si ea am gazduit cate o frantuzoaica si fiind timp de cateva spatamani in acelasi grup, ne`am imprietenit. O perioada totul a fost ok, dar au fost anumite chestii care m`au deranjat si ne`am certat. Nu am mai vazut`o o perioada buna de timp..pana azi.

Dupa ore, am iesit la o cafea cu o colega. La cateva mese distanta era ea, cu ink 3`4 prietene. Imediat cum m`a vazut, a inceput sa ma priveasca insistent, chiar cu nesimtire. Probabil k le`a spus si prietenelor, pentru ca in scurt timp..toate se uitau la mine. Si cu siguranta a avut grija sa aleaga cele mai urate adjective pentru a ma caracteriza. Orice miscare faceam , ii simteam privirea atintita asupra mea. Ce te asteptai sa vezi, fetito? Nu stii k privitul insistent e dovada de proasta crestere?

Puteam sa plec, ca sa nu ma mai enervez degeaba, dar am ramas, pentru ca stiam ca i`am stricat ziua. Si sunt mandra de asta :))

Nu era foarte ok sa stiu ca la cativa metri distanta cineva imi critica fiecare miscare, dar pur si simplu..unii nu au suficienta materie cenusie incat sa se abtina de la gesturi de prost`gust.

Din cate stiu, ma considera o persoana foarte ipocrita si ma tot acuza ca „ma hranesc cu suferinta celor din jur”. Zau,ma? Si, mai ales.. era invidioasa pe mine pentru ca sunt slaba. Cat de dobitoc sa fii sa te consumi pentru asa ceva?

De cand am plecat de acolo..ma doare capul. Probabil ca pana la urma m`au ajuns blestemele ei :))

Ca sa intelegi ca esti prost, trebuie totusi sa`ti mearga mintea.."


Intr-adevar, am facut marea greaseala de a avea incredere in tine la momentul respectiv, nestiind ca tu esti una dintre persoanele acelea care au o colectie de masti, pe care le schimba atat de des, incat au ajuns sa-si joace rolurile excelent. Regret ca m-am lasat influentata de tine la momentul respectiv si inca mi-e mila de biata frantuzoaica, careia nu ai vrut nici mancare sa-i mai dai la un moment dat, si pe care o tot injurai, legandu-te de faptul ca era negresa :).
Domnisoara "Imperfecta" (asa-i place sa-si spuna), oare cat de perfecta te crezi tu, din moment ce afirmi sus si tare "Si, mai ales.. era invidioasa pe mine pentru ca sunt slaba." ?! :)) M-am consumat mult in trecut pentru faptul ca sunt mai plinuta, insa asta nu inseamna ca sunt invidioasa atunci cand vad o pitipoanca slaba. :)
Din contra, ma bucur pentru faptul ca tara asta [Fuck you, Romania!] are "oamenii ei", care incearca tot mai mult sa iasa in evidenta prin felul in care arata, domnisoare care obtin un job cu ajutorul fustitei scurte pe care o imbraca, gay care se dau in spectacol mai mult decat cele mai mari tarfe, si asa mai departe. x_X
Altceva chiar nu ma obosesc sa mai comentez din tot ce-ai scris, doar te mai dezamagesc inca o data, multumindu-ti pentru faptul ca mi-ai oferit o portie buna de ras astazi! Pe contul meu twitter am scris faptul ca am avut o zi superba cu cateva ore inainte sa afirmi tu, atat de sigura, ca mi-ai stricat mie ziua. Ţeapa! :))
Probabil urmeaza sa postezi pe blogul tau (apropo, cum de ti-ai facut tu asa ceva?!) un articol si mai "colorat" si sa-l inchei cu replica "esti emo! ai un blog emo!" =)) N-ar fi prima data cand aud asta de la tine, dar, sincer, prefer de 1000 x mai mult sa fiu etichetata "EMO", decat "PITIPOANCA". Intelegi? :>
PS: You can say anything about me, as you please. But I am what I am, and that`s something you can never be. ^^
[ Ajouter un commentaire ] [ Aucun commentaire ]

# Posté le mardi 03 novembre 2009 15:53

Modifié le mardi 03 novembre 2009 16:29

<3

<3
Nu am mai avut chef/timp sa mai intru aici...

Dupa ce am facut fotografia aceasta, i-am promis Gabrielei ca daca o voi primi pe mail de la domnul care ne-a facut-o, voi scrie aici un articol in care voi povesti noaptea respectiva. Si cum fotografia o am iar promisiunile se respecta, asta fac...
Era sambata seara, 18 iulie, aproximativ 23:30. Stateam pe balconul din lemn al unei camere din Costinesti si priveam in gol, spre cerul instelat, iar in minte imi veneau zeci de ganduri, amintiri si vise. In jurul meu scrum, energizant si bere, iar in camera Alexandra dormea profund, incercand sa recupereze noaptea pierduta in tren. Eram, in sfarsit, "libera la mare", iar totul parea perfect, sau poate chiar era! Nu puteam sa-mi dau seama daca e realitate sau vis. Simteam ceva ce nu credeam ca voi simti vreodata, ceva ce pana acum consideram ca este prea mult pentru mine: fericire. Pana in momentul respectiv, cunoscusem o forma a fericirii doar cand eram in fata Andreei Balan, clipe in care traiam visul copilariei mele. Insa copilaria ramane undeva in urma, si realizez faptul ca e ultima vara in care pot afirma ca sunt copil. De la primavara voi fi, oficial, majora :|. Stiam ca a fost o adevarata nebunie sa vin in Costinesti doar cu Alexandra, insa ma simteam extraordinar! Era pentru prima data cand puteam face orice fara sa imi pese de cineva, cand puteam pleca fara sa ma intrebe cineva unde plec si la ce ora revin, cand nu-mi impunea nimeni nimic, cand nu ma enerva niciun profesor cu reguli si interdictii stupide, cand nu stateam cu ochii pe ceas, sa ma intorc la ora promisa pentru a nu-i supara pe ai mei. Independenta, in adevaratul sens al cuvantului. Si totul se intampla la malul marii, pe care o ador de cand ma stiu, iar de 2-3 ani o iubesc de doua ori mai mult, din motive pe care nu le pot spune aici. Traiam totul la o alta intensitate, insa in ciuda faptului ca eram fericita, ma gandeam la momentul in care totul se va sfarsi si la faptul ca imi era deja dor de o persoana pe care, totusi, o vazusem cu cateva ore in urma. Intr-o singura clipa zambetul s-a schimbat in lacrimi, si nu puteam controla lucrul asta. Insa m-a trezit la realitate telefonul care suna in camera. Era Luiza. Imi spunea ca ea se pregateste sa iasa si ca i-ar placea sa iesim si noi. Initial am refuzat, multumindu-i ca se gandise si la mine, insa dupa o discutie scurta cu Alexandra, care se trezise, am hotarat sa iesim si am sunat-o. Aveam la dispozitie mai putin de 5 minute, timp in care m-am schimbat repede de pijama, mi-am luat tenesii si am plecat.
Luiza si Gabriela sunt colegele mele, doua gemene simpatice, doua prietene la care tin mult. Trebuia sa vin la mare cu ele si inca o persoana, insa din diferite motive planurile s-au schimbat. Totusi, intamplarea a facut sa vin in Costinesti in aceeasi perioada cu ele, chiar daca nu am stat impreuna. Ne vazuseram mai devreme la plaja, iar acum ne intalneam din nou. Fetele erau sexy, aranjate, machiate, pe tocuri, iar eu exact invers :| . Eram obosita, nemachiata, cu parul in voia lui si bineinteles, fara fusta scurta sau tocuri. Insa de data asta mi-am depasit complexele, gandindu-ma ca, oricum, nu ma cunostea nimeni/nu cunosteam pe nimeni. Am reusit sa uit orice lucru si sa ma distrez. Era trecut de ora 1, cred. Am mers in Ring unde am stat pana in jurul orei 3. Luiza, prietenul ei si ceilalti au plecat apoi, ramanand doar eu, Alexandra, Gabi si prietenul ei. Am mers pe plaja. Am simtit nevoia sa ma arunc in nisip si sa privesc stelele, si asta am facut. Luna se oglindea in mare, plaja era superba, cu multi tineri dornici de distractie, iar muzica facea parca fiecare firicel de nisip sa se miste in ritmul ei. Nu stiu de unde am avut atata energie, dar am dansat pana dimineata pe plaja, langa Obelisc. Toti erau fericiti, toti erau ametiti, si toti continuau sa tipe si sa danseze. La ora 5, eu si Gabi am incercat apa marii, care era calda, desi am inghetat cand am iesit uda toata, storcand apa sarata din pantaloni si tricou. Nu am avut aparatul foto la mine in noaptea aceea, iar telefonul nu mai avea baterie. Fotografia ne-a facut-o un 'nene' care venise sa surprinda rasaritul. Am vazut soarele iesind din mare, pentru prima data... apoi am plecat de pe plaja, desi toti acum veneau. Am ''pazit-o'' pe Alexandra care a dormit cateva ore, reusind cu greu sa nu adorm si eu [daca adormeam cu siguranta nu ma mai trezeam pana a doua zi], apoi am facut un dus rece si am avut puterea sa plec in Constanta, desi aveam deja doua nopti nedormite [si au mai urmat, deci tot am mai rezistat :D ].
Daca prima iubire sau primul sarut nu se uita niciodata, atunci nici prima noapte petrecuta pe plaja din Costinesti nu se va sterge niciodata din memoria mea. Pentru ca, desi toti spun ca am venit pe lume intr-un spital din Alexandria, eu stiu ca m-am nascut defapt din spuma marii, pe plaja din Costinesti, exact acum 17 ani si 3 luni.

Costinesti, te iubesc!

# Posté le dimanche 09 août 2009 11:27

Modifié le dimanche 09 août 2009 11:43

:(


"Iar e vara dar ai plecat... nu pot cladi castele din nisip uscat... soarele nu e, s-a pierdut... nu mai iese din mare, ca anul trecut..."

Trage aer in piept si incearca sa scrie tot ce simte acum... ii este greu...:| al dracului de greu... si se cearta cu ea insasi, pentru ca scrie lucrul asta aici... acum... pentru ca, a nu stiu cata oara, lasa sa se vada ceea ce simte... ceea ce este acum, din cauza lui... :)
Era ok... acum nu este... era ok pana acum 30 de minute, cand a gasit melodia asta... si de atunci o asculta incontinuu...
O melodie superba, o voce superba... o melodie care-i aminteste de multe lucruri... lucruri ce trebuiau uitate... o melodie care o aduce in starea aceea in care pluteste parca printre iluzii desarte... si o doare... Tampite iluzii! :|
Deschide usor sertarul plin cu amintiri si fotografii vechi si scoate de acolo o hartie... e un bilet... un bilet de tren... un bilet pe care il are de vara trecuta... un bilet pe care se simte, parca, urma nisipului fin... un bilet ce ascunde lucruri intelese doar de ea...
Reciteste cu voce tare data si ora de pe acel bilet... si-l priveste apoi cu ochii impaienjeniti de lacrimi...
Ar vrea sa-l rupa... sa-l rupa in bucati cat mai mici... si in acelasi timp ar vrea sa-l stranga la piept... sa inchida ochii si sa simta valurile... nisipul...
Totusi, nu face nimic... priveste biletul fix, incapabila sa faca vreo alta miscare...
Atunci ii rasuna in minte cuvintele ce i le-a spus cineva in momentul in care i-a dat biletul... si zambeste... zambeste straniu, in timp ce lacrimile fierbinti i se preling pe obrazul rece...
Ia repede un creion si scrie cu litere tremurate pe spatele biletului: "fericire"...
Apoi pune biletul la loc, in sertar, intre fotografii.... Suspina adanc, si inchide ochii...
Ar vrea sa te urasca, dar nu poate... Credea ca te-a uitat...:)
Mai bine nu te-ar fi cunoscut niciodata...


"Si ploua, ploua, ploua peste inima mea...un rau de lacrimi, ramane-n urma ta...iar noua, noua, noua, noua vieti de-as avea...le-as da pe-o vara..."

# Posté le mardi 26 mai 2009 17:55

Modifié le mercredi 27 mai 2009 07:30